Un nou proces ar putea permite pietrelor măcinate să capteze dioxidul de carbon din atmosferă mult mai rapid, conform New Scientist.

Mineralele silicatice naturale, cum ar fi bazaltul (un tip de rocă vulcanică; N.red), reacționează în contact cu apa și dioxidul de carbon pentru a forma materiale carbonatate solide, fiind un proces cunoscut sub numele de ERW (îmbunătățirea alterării rocilor, sau „enhanced rock weathering”; N.red.).

Cum ajută pietrele silicatice măcinate cu absorbția de CO2

Studiile arată că împrăștierea acestor pietre silicatice măcinate pe terenurile agricole poate crește capacitatea solului de a absorbi carbon și, în același timp, poate îmbunătăți producția agricolă.

Matthew Kanan, de la Universitatea Stanford din California, susține că beneficiile climatice ale acestei metode au fost supraestimate, deoarece silicații naturali nu se alterează suficient de repede pentru a extrage cantități semnificative de CO2 din aer.

Transformarea silicaților în minerale mai reactive ar accelera procesul de alterare, ceea ce ar transforma ERW într-o soluție climatică viabilă, susține Kanan. Împreună cu Yuxuan Chen, a dezvoltat o metodă de a produce oxid de magneziu și silicat de calciu printr-un proces inspirat din producția de ciment.

„Poți lua o sursă de calciu și un silicat de magneziu, le încălzești, iar în final obții silicat de calciu și oxid de magneziu,” explică Kanan. „Ce este important e că acum atât silicatul de calciu, cât și oxidul de magneziu sunt foarte reactive.”

Practic, introduci un material reactiv și obții două materiale reactive, care se alterează de mii de ori mai rapid decât silicații standard, spune Kanan.

Cum se produce reacția chimică cu pietre

Pentru a obține această reacție, cuptoarele trebuie încălzite la 1400°C, folosind gaz natural. Asta înseamnă că metoda generează emisii semnificative de carbon, însă Kanan propune ca acestea să fie captate direct la sursă sau compensate prin păstrarea unei părți din mineralele reactive pentru a captura emisiile produse pe loc.

După ce se iau în calcul emisiile rezultate din producerea materialelor, o tonă de material reactiv poate elimina aproximativ o tonă de CO2 din atmosferă. Cercetătorii pot produce în prezent 15 kilograme de pietre reactive pe zi, dar speră să transforme ideea într-o afacere comercială și să vândă materialele fermierilor pentru a le folosi pe terenurile agricole.