New Scientist scrie că noul proces poate descompune produsele în materia primă din care acestea au fost produse, păstrând totodată proprietățile materialelor virgine, ceea ce reprezintă un mare pas înainte pentru circularitatea în producția de mase plastice.

Potrivit unui studiu dat publicității în Science, începând cu anul 1950, au fost deversate în gropile de gunoi circa 5 miliarde de tone de mase plastice, iar din toată materia produsă, doar 9% a fost reciclată. În ciuda eforturilor și tehnologiilor de reciclare care au apărut de-a lungul anilor pe piață, bunurile din plastic ajung în continuare la groapa de gunoi după doar câteva cicluri de reprocesare.

Cercetătorul John Hartwig din cadrul Universității California, Berkeley și echipa sa au dezvoltat în trecut un proces de reciclare ce putea descompune plasticul în materia primă din care acesta era produs, însă procesul respectiv folosea metale rare și foarte scumpe, cum ar fi iridiu sau paladiu. În plus, în timpul procesului de reciclare, aceste metale erau pierdute încetul cu încetul, fără a putea fi recuperate.

Cercetătorul principal a concluzionat astfel că tehnologia și-a servit scopul pentru „studiul academic și pentru demonstrație, însă nu era nici pe departe ceva pe care să ne putem baza la nivel industrial.”

Aceeași echipă a venit acum din urmă cu o nouă tehnologie, de data aceasta una care folosește catalizatori mult mai accesibili și mai comuni, care poate fi folosită pentru a procesa bunuri din plastic tare și moale, cum ar fi cele din care sunt produse pungile sau sticlele.

Cei doi catalizatori folosiți în prezent, sodiu pe oxidul de aluminiu și oxidul de tungsten pe siliciu, pot descompune plasticul cu o eficiență de aproximativ 90%.

Benjamin Ward, cercetător în cadrul Universității Cardiff din UK, a explicat că principalul motiv pentru care reciclarea plasticului din prezent este dificilă este că acest tip de produse conține foarte mulți aditivi și vopseluri, care complică procesul de descompunere și crește riscul de contaminare.

Hartwig adaugă faptul că din cauza aceasta, noul proces dezvoltat de către echipa sa ar putea avea dificultăți în a procesa anumite tipuri de mase plastice, pentru că el a fost testat doar pe câteva produse cu aditivi puțini și comuni. Pentru produsele mai complexe, spune el, „trebuie să găsim un mod prin care să separăm acești aditivi, lucru care poate nu e foarte optim, sau să găsim noi catalizatori care să fie mai rezistenți la aceștia. Asta clar va fi o provocare importantă.”