Din 2020 până acum, au fost lansați mai mulți sateliți în atmosfera Pământului decât în ultimii 60 de ani combinați. Acum, oamenii de știință cred că schimbările climatice vor duce la creșterea numărului de sateliți transformați în obstacole plutitoare, conform Fast Company.

Aceste concluzii apar într-un studiu publicat săptămâna trecută în revista Nature Sustainability de o echipă de ingineri aerospațiali de la MIT. Cercetătorii au analizat modul în care gazele cu efect de seră influențează straturile superioare ale atmosferei Pământului și obiectele aflate pe orbită. Ei au descoperit că, pe măsură ce emisiile cresc, ele modifică procesul natural prin care sateliții ies din orbită și se dezintegrează, ceea ce duce la o acumulare tot mai mare de resturi spațiale.

Cum elimină atmosfera în mod natural gunoiul spațial

Majoritatea sateliților se află pe orbita joasă a Pământului, la altitudini cuprinse între 400 și 1.000 de kilometri deasupra suprafeței. În condiții normale, după ce își ating durata de viață (când motoarele lor nu mai pot menține viteza necesară pentru a rămâne pe orbită), frecarea cu atmosfera îi trage treptat la altitudini mai mici, unde moleculele de aer îi dezintegrează înainte ca aceștia să atingă solul. Acesta este un fel de mecanism natural de „autocurățare” al atmosferei.

William Parker, doctorand în cadrul programului AeroAstro al MIT și autor principal al studiului, explică faptul că gazele cu efect de seră au un impact diferit asupra diferitelor straturi ale atmosferei. În troposferă (cel mai apropiat strat de Pământ), ele au un efect de încălzire, însă în straturile superioare, efectul este opus. Deoarece gazele cu efect de seră rețin căldura aproape de suprafața Pământului, straturi mai îndepărtate, precum termosfera (unde orbitează majoritatea sateliților) se răcesc treptat.

Această răcire duce la contracție, care scade și forța de frecare atmosferică care trage sateliții în jos. Asta înseamnă că densitatea atmosferică la altitudini joase este mai mică, ceea ce reduce procesul natural de curățare a orbitei joase a Pământului.

Cum prevenim acumularea de resturi spațiale

Experții avertizează că, dacă acumularea atinge un nivel critic, se poate declanșa Efectul Kessler, adică o serie de coliziuni spațiale care vor genera tot mai multe resturi care vor amplifica problema. În ultimul an, Parker menționează că serviciul Starlink al SpaceX, responsabil pentru operarea a aproximativ 60% din toți sateliții activi, a efectuat 100.000 de manevre pentru a evita coliziuni.

Dacă emisiile de gaze cu efect de seră nu sunt reduse, simulările echipei MIT arată că, până în 2100, capacitatea maximă de sateliți în orbita joasă a Pământului ar putea scădea cu 50% până la 66%. Chiar și într-un scenariu mai optimist, în care sunt adoptate măsuri climatice eficiente, se estimează totuși o reducere de 24% până la 33% a capacității orbitale în același interval de timp.

În prezent, sateliții joacă un rol esențial în prognoza meteo globală, furnizarea internetului, a sistemelor bancare online și multe altele, iar dacă operatorii de sateliți sunt forțați să cheltuie tot mai multe resurse pentru evitarea coliziunilor, aceste servicii vor deveni din ce în ce mai greu de asigurat și mai costisitoare.

Ce soluții există? Pe termen lung, cea mai bună soluție este reducerea poluării cu gaze cu efect de seră.

Parker sugerează ca operatorii de sateliți să încerce să funcționeze la altitudini mai joase, unde frecarea atmosferică este mai puternică și poate ajuta la eliminarea resturilor spațiale.

O altă soluție importantă ar fi adoptarea unui set real de reguli internaționale pentru gestionarea traficului spațial, astfel încât să se prevină supra-aglomerarea orbitei joase a Pământului.