Scurta ecranizare a unei părți din documentar a dezvăluit importanța biodiversității, dar și materia organică de sub pământ, elemente ce contribuie la fertilitatea solului. Acestea permit creșterea sănătoasă a plantelor, dar și abilitatea de a crește pe termen lung culturi de care avem nevoie pentru producția de hrană. În documentar este menționat faptul că într-o singură lingură de pământ trăiesc mai multe organisme decât sunt oameni pe planetă.

Fermierii care au participat la realizarea documentarului au dezvăluit faptul că folosesc soluții naturale pentru creșterea culturilor și apelează cât mai puțin posibil la procesele artificiale, pentru a evita degradarea solului, care poate deveni infertil dacă este expus la dăunători pe termen lung. Folosind compostul, fermierii le oferă organismelor un nou „loc de joacă” unde să trăiască și să se dezvolte, astfel că materia organică din care compostul respectiv este formată poate fi transformată în nutrienți de calitate pentru plante.

Am mai scris în trecut despre agricultura sustenabilă pe Green Start-Up, subiect despre care poți citi mai multe aici.

Importanța protejării solurilor europene

Ce părere au cercetătorii că trebuie să facem pentru a ne proteja terenurile agricole pe termen lung? Mircea Sevastel, profesor la Facultatea de Îmbunătățiri Funciare și Ingineria Mediului din cadrul USAMV București, și-a împărtășit cunoștințele dobândite în urma analizării evoluției terenurilor agricole din România în ultimele decenii, terenuri care au avut de suferit din cauza managementului dezastruos din perioada respectivă.

Potrivit lui, solul deservește omenirea în cinci mari direcții, anume:

  • producția de alimente și alte tipuri de biomasă;
  • stocarea, filtrarea și transformarea diferitelor elemente;
  • conservarea biodiversității;
  • mediu fizic și cultural pentru omenire;
  • sursă de materie primă;

Până la 70% din solul care dă roade, considerat nesănătos

Solul este foarte important la nivel global pentru supraviețuirea noastră, iar în Europa cel puțin, 95% din mâncarea pe care o consumăm provine din acest mediu, dar 60-70% din pământul care ne dă roade este considerat nesănătos de către experți. Din această cauză, degradarea solului generează pierderi financiare anuale de 50 de miliarde de euro în Europa.

În ultimele mai bine de două decenii, autoritățile europene au venit cu mai multe propuneri de strategii pentru a ajuta la protejarea și restaurarea acestor ecosisteme fragile, cum ar fi European Soil Observatory (ESUSO), fondat în 2020, sau Strategia Europeană pentru Sol pentru anul 2030, prezentată în 2021.

Potrivit oficialilor europeni, această strategie propune „măsuri concrete pentru protejarea și restaurarea solului și se asigură că acestea sunt folosite în mod sustenabil. Prezintă o viziune și o strategie pentru a avea soluri sănătoase la nivel regional până în 2050, cu acțiuni concrete până în 2030.”

Dar la ce pericole este expus solul Europei? Mare parte din pericolele care contribuie la infertilitatea solurilor noastre sunt naturale, cum ar fi salinizarea, eroziunea sau compactarea, dar fermierii și nu numai contribuie cu propriile acțiuni la degradarea pământurilor. Poluarea cu pesticide este poate cea mai mare problemă, pentru că duce la pierderea biodiversității, dar și la un declin în ce privește materia organică, ambele esențiale pentru păstrarea solului sănătos.

De ce devin solurile infertile

În România, mare parte din soluri, mai ales cele din zona de câmpie, sunt afectate de scăderea fertilității, lucru cauzat de poluarea cu pesticide, crustificare și eroziune prin apă. Pământul care încă este stabil în condiții naturale de funcționare se regăsește în mare parte în Carpați sau în Delta Dunării, ceea ce îl face oricum nepotrivit pentru exploatare agricolă. Câteva zone din vestul, respectiv centrul țării au terenuri care sunt deocamdată stabile sub acțiunea umană. Mare parte din terenurile din sud și sud-est sunt compromise sau în stadiu avansat de degradare, la fel ca cele din est sau nord-est, care sunt și ele folosite pentru cultivare intensă.

Pe măsură ce aceste terenuri devin tot mai puțin potrivite pentru agricultură, pentru că nu pot susține creșterea culturilor sănătoase, fermierii își îndreaptă atenția către noi terenuri, care sunt folosite ocazional și pentru alte scopuri, cum ar fi dezvoltarea imobiliară. Acest lucru implică îndepărtarea vegetației native. Acest proces duce la destabilizarea terenurilor, acestea fiind vulnerabile la inundații, alunecări de teren sau chiar surpări.

De aceea, vegetația nativă ar trebui păstrată măcar în perimetrul terenurilor lucrate și nu îndepărtată complet.

„Este mai bine să păstrăm decât să restaurăm”, spune profesorul Mircea Sevastel. „Potrivit cercetării științifice, costul asociat cu restaurarea este de 5-6 ori mai mare decât cel pe care îl presupune conservarea acestor terenuri.”

Tot el menționează că inundațiile care au afectat România recent, cum ar fi cele din Galați, dar și cele care au lovit Spania zilele trecute, ar fi putut fi prevenite sau măcar ameliorate dacă erau folosite soluții potrivite pentru managementul solului. Printre acestea se numără conservarea speciilor native de plante, care folosesc rețelele extinse de rădăcini pentru a stabiliza solul, dar și pentru a absorbi apa în exces.

O altă problemă identificată de profesor este aceea legată de pregătirea terenurilor agricole din zonele deluroase. Terenurile pe care fermierii le-au primit în aceste zone după 1990 erau poziționate perpendicular și nu paralel cu dealul, deci eroziunea a fost accelerată, pentru că nutrienții erau automat trași înspre partea de jos a dealului. Dacă parcelele erau cultivate pe lateral, această problemă ar fi fost evitată, pentru că solul era mișcat pe un teren relativ drept.

Acestea sunt o parte dintre problemele care au dus la deșertificarea accentuată a terenurilor agricole din România pe care profesorul din cadrul USAMV București le-a menționat și care se pot aplica și în alte state. Ce s-ar putea face diferit? Am putea folosi mai mult soluțiile naturii, în loc de pesticide pentru a lupta cu dăunătorii, cum ar fi plantarea culturilor alternative și introducerea speciilor de insecte protectoare.

Modul în care lucrăm pământul este și el foarte important, astfel că pe perioadele în care nu se cultivă alimente să plantăm culturi de acoperire. De asemenea, fermierii din zonele deluroase pot încerca să lucreze pământul în lateral și nu de la deal la vale, pentru a distribui mai bine nutrienții.