Producția de textile este într-o creștere constantă, de la 58 de milioane de tone în anul 2000 la o estimare de aproximativ 145 de milioane de tone în 2030.

Moda fast-fashion ia întâietate, încurajată de trendurile pe social media care etalează colecții cât mai voluminoase de haine și piese vestimentare care duc inevitabil la supra-consum.

Rapiditatea cu care oamenii cumpără haine de la retailerii de fast-fashion aduce un fenomen paradoxal. Tot lanțul de consum este afectat de supraconsum, inclusiv industria second-hand, care nu mai este doar o modalitate de a achiziționa haine ieftine, ci una care a devenit un blazon social.

Diferența dintre fast-fashion și second-hand

Cu toate că diferența pare intuitivă (fast-fashion sunt hainele la prima mână, iar second-hand la mâna a doua sau a treia), există alte particularități care le fac două industrii fundamental opuse: scopul.

Industria de fast-fashion se axează pe consumerism. Scopul este să îți vândă o gamă largă de piese vestimentare și colecții, fie că ai nevoie sau nu de ele, care au o durată scurtă de viață și prețuri mici. În spatele rafturilor din magazine, pline până la refuz cu haine, găsești impactul acestei industrii asupra mediului și efectele sociale pe care le aduce: la nivel de mediu, producerea de haine necesită cantități mari de apă, energie și diverse substanțe chimice, care cresc emisiile de carbon și utilizarea resurselor naturale în exces.

La nivel social, industria de fast-fashion a fost asociată cu exploatarea forței de muncă în țările cu costuri reduse. Companiile le oferă angajaților din fabrici salarii foarte mici, protecția socială lipsește, iar aceste practici duc exploatarea populației și contribuie la perpetuarea sărăciei, conform Fashion House.

Industria second-hand a fost acaparată de consumul rapid

Pe cealaltă parte avem industria second-hand, care, în originea ei, avea ca scop prelungirea ciclului de viață al hainelor, la un preț accesibil pentru persoanele care proveneau din familii cu venituri reduse.

Cu toate acestea, în ultimii ani, industria a fost acaparată de trenduri precum ”second hand hauls” (videoclipuri scurte, în special pe TikTok, unde utilizatorii își arată descoperirile din magazinele second-hand; N.red.), care promovează practici etice și sustenabilitatea.

”Mentalitatea consumatorului în ceea ce privește cumpărăturile de haine second-hand s-a schimbat foarte mult în ultimii ani. Tinerii aleg să le cumpere inclusiv din motive etice, pentru că vorbim de o generație de consumatori mai conștienți, care cunosc deja impactul pe care industria textilă îl are asupra mediului,” ne spune Mădălina Corciu, PR & CSR Manager Humana People to People România.

Cu toate acestea, nu este greu ca aceste manierisme și trenduri să ducă la fenomenul de supraconsum pe care îl găsim și în fast-fashion.

Doar un sfert din deșeurile textile din România sunt reciclate

Conform Scena9, România produce anual peste 35.000 de tone de deșeuri textile. În 2021, Ministerul Mediului a declarat că puțin peste 1.000 de tone sunt reciclate, iar 6.000 sunt exportate pentru a fi reciclate în alte țări. Deci, doar un sfert dintre deșeurile textile pe care le producem sunt reciclate.

”Este deja binecunoscut că industria de fashion este unul din cei mai mari poluatori ai planetei, atat prin procesele de producție care consumă multă apă și utilizează materii prime obținute din mase plastice pentru un cost mai mic, cât și prin creșterea exponențială a acestei producții în ultimii ani, ceea ce generează deșeuri masive și extrem de poluate, particulele plastice nefiind biodegradabile,” explică pentru Green Start-up Diana Enachescu, Tressori Space, o platformă de achiziționat și vândut haine second-hand.

”În ceea ce privește revânzarea hainelor second-hand, este destul de greu să contracarezi puterea gigantilor din fashion, care produc ieftin articole conform ultimelor trenduri și au bugete extrem de mari pentru marketing.”

Cum pică o industrie sustenabilă în plasa supraconsumului

Un raport anual al ThredUp, citat de Organizația Humana People to People, spune că una din zece piese vestimentare achiziționate în 2024 sunt de tip second-hand, iar până în 2027, industria va valora estimativ 350 de miliarde de dolari.

Numai în 2023, peste 60% dintre români au achiziționat astfel de piese vestimentare de la astfel de magazine.

Contrar percepției cumpărăturilor second-hand ca un obicei green, fiecare european aruncă la gunoi aproximativ 11 kilograme de haine după șapte purtări, iar 85% dintre acestea ajung să fie incinerate sau aruncate în depozite. Nu este de mirare că supraconsumul și deciziile impulsive au ajuns și printre umerașele second hand-urilor. Prețurile accesibile, piesele interesante sau reducerile pot împinge consumatorii să cumpere mai mult decât au nevoie, ceea ce duce la poluare, indiferent de sursa hainelor.

De asemenea, popularizarea business-urilor de tip resell (de cele mai multe ori, persoane care vânează piese vestimentare de firmă din magazinele second-hand și le cumpără, ca mai apoi să le vândă la un preț mai mare; N.red.) încurajează cumpărăturile abundente de haine care nu vor fi folosite, care duc la inflația în industrie.

”Pentru a evita supraconsumul, este important să adoptăm o abordare conștientă în privința alegerilor noastre de cumpărare. Înainte de a achiziționa, să ne întrebăm dacă avem cu adevărat nevoie de acel produs. Modelul pe care îl aplic eu, personal, fie ca vorbim de achiziții de haine noi sau second-hand, este să îmi las timp încă 2-3 săptămâni și apoi mă gândesc dacă a fost doar un impuls de moment sau am nevoie cu adevărat de acel produs. În peste 90% din cazuri renunț la a mai face achiziția respectivă,” adaugă Mădălina Corciu.

Există concepte precum wardrobe capsule (o colecție bine selectată de haine, cu scopul de a avea cât mai puține piese vestimentare cu care poți crea o gamă largă de ținute) și moda sustenabilă (care este un set de întrebări și modele de gândire critică care să te ajute în momentul în care ești în fața unor haine), opțiuni pe care le putem aplica la nivel individual în viața noastră de zi cu zi pentru a diminua propriile daune și a ne asigura că nu cumpărăm în exces.